Lyrics of 'PROPRIUL AUTOR' by Andreea Boanță

Viata e o carte scrisa doar de tine
Nu este un vas in care totu’ e bine
Esti propriul autor, tu decizi ce scrii in ea
Priveste realitatea, nu ti-o imagina
Incearca sa-ti gasesti realitatea in tine
N-asculta pe cei care pretind ca-ti vor bine
Creaza-ti un imperiu, un zid bine cladit
In fata tot orgoliul sa nu poti fi dezamagit

Depinde doar de tine, fa-ti singur strategii
In caz de vreo problema, controlul sa-l detii
Vor fi si vremuri grele, cu tine vei lupta
Sa treci cu cap prin ele si singure vor ceda
Intoarce-te in trecut, esti propriul judecator
Condamna-l foarte crunt, de nu se intoarce in viitor
Trecutul e o lectie din care tre’ sa inveti
Te ajuta mai departe, nimic n-ai sa regreti
De esti pierdut de tine, te simti in intuneric
Stai si adu-ti aminte ce te facea puternic

Nu-ti aminti de oameni, cum vin asa si pleaca
Nu-ti pune baza in nimeni, ca nu se stie niciodata
De treci prin vremuri grele, nu sta si te plange
Gaseste o soluti, de nu te vor invinge
Nu-ti mai pierde timpul sa cauti vinovati
Asuma-ti ce-ai gresit si iarta-i pe ceilalti
Urmeaza-ti pasiunea, fii tu un bun exemplu’
Nu lasa pe nimeni sa-ti influenteze telul
Arata-ti tie cu cine esti cu adevarat
Chiar daca vei risca sa fii criticat
Fiecare dintre noi avem ceva aparte
Dar ne lasam influentati de societate
Ridica-te, munceste, atinge-ti propriul obiect

Nu mai sta si te plange ca un copil naiv
Dar tu te pierzi pe tine, imaginandu-ti fericirea
O cauti in anumite sume si uiti ce e iubirea
Uiti de cele lucruri ce nu costau nimic
De esti putin atent, le ai si in prezent
Ca esti orbit de tot, de tot ce te inconjoara

Mereu nemultumit de viata ta amara
Iti dau cateva motive sa constientizezi
Ce norocos esti tu dar nu realizezi
Gandeste-te la cei ce striga-n gand mama
Dar ea e intr-un somn vesnic si asta e drama
Sa-ti strigi parintele si el sa nu-ti raspunda

Sa nu-i simti mainile ce-ar vrea sa te cuprinda
In timp ce tu te plangi ca nu ai bani de toate
Sunt oameni in spitale ce viseaza la sanatate
In timp ce tu visezi la acea haina de firma
In frig o batranica vinde tot ce are in gradina

Te aud mereu ca spui: Sunt trist, nefericit
Dar imagineaza-ti cum e sa n-ai nimic
Atunci tu vei striga, vreau inapoi tot ce aveam
Si vei aprecia pana si ultimul gram